Un moment al zilei când zgomotul orașului e în toi, străzile sunt pline de freamăt. Privesc pe fereastră bucurându-mă să văd oamenii care trec. Majoritatea

Nu-mi place ploaia, agită pe toată lumea ! Toți sunt agitați când plouă! Am plecat mai repede din firmă, nu am vrut să întârzii! Pff

Luni dimineață. Mirosul familiar de cafea încă persista în aer când la ora stabilită pășea ușor, fără grabă în cabinet. Privind cu un aer obosit,

Înainte de ședință, vântul face ca perdeaua să se miște într-un legănat care îmi pare un dans ușor.  Așezându–se cu grația unei balerine pe canapea,

În terapie învățăm să ne privim pe noi înșine cu adevăr.  Mai întotdeauna adevărul are și ceva dureros în el. Greu de acceptat dar extrem

Scufundat în canapeaua din cabinet și în propria ființă, spune cu glas moderat ca tonalitate, cu accente aspre: -Am renunțat la atât de multe, încât